„Ședea la masă cu ei…” (Luca 24:30)

     Chiar înainte să meargă la cruce, Isus a instituit ceea ce a devenit cunoscut drept „Cina Domnului” (sau Sfânta Împărtășanie). El a spus că paharul cu rodul viței reprezintă sângele Său vărsat, iar pâinea reprezintă trupul Său frânt. Apoi a încheiat spunând: „Să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea.” (Luca 22:19). Și acum să mergem la casa lui Cleopa și a prietenului său, după Înviere, și să vedem ce s-a întâmplat acolo. Domnul Isus mersese cu ei și le vorbise pe drumul Emausului, explicându-le că tot ce s-a întâmplat a fost împlinirea profeției. Ei L-au rugat și au zis: „Rămâi cu noi, căci este spre seară, şi ziua aproape a trecut.” Şi a intrat să rămână cu ei. Pe când şedea la masă cu ei, a luat pâinea; şi, după ce a rostit binecuvântarea, a frânt-o, şi le-a dat-o. Atunci li s-au deschis ochii, şi L-au cunoscut…” (Luca 24:29-31). Într-un fel, și acesta a fost un serviciu de cină. Dar să observăm ce li s-a întâmplat celor care au participat la el: 1) Domnul Isus s-a întâlnit cu ei acolo. 2) Ochii li s-au deschis și L-au recunoscut într-un mod în care nu o mai făcuseră până atunci. 3) Ei au fost profund mișcați și au rostit următoarele cuvinte: „Nu ne ardea inima în noi, când ne vorbea…” (Luca 24:32). 4) Au plecat și le-au spus și altora. „S-au sculat chiar în ceasul acela, s-au întors în Ierusalim şi au găsit pe cei unsprezece şi pe cei ce erau cu ei, adunaţi la un loc”, iar ei le-au spus: „A înviat Domnul cu adevărat” (Luca 24:33-34). Dacă poate nu o dată te-ai întrebat ce ar trebui să experimentezi, să simți sau să gândești când participi la Cina Domnului – acum știi!